Institutul de Lingvistică lămurește statutul gramatical al cuvântului „supat”

Institutul de Lingvistică al Academiei Române, „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, a publicat un comunicat prin care clarifică încadrarea gramaticală a cuvântului „supat”, în contextul dezbaterilor intense din mediul online. Lingviștii precizează că „supat” este un substantiv neutru, care se poate articula – „supatul” – și poate fi precedat de o prepoziție, ca în expresia „în supat”.

Un cuvânt vechi, atestat în dicționare

Potrivit specialiștilor, „supat” nu este o invenție recentă și nu a apărut odată cu ediția din 2021 a DOOM. Cuvântul figura deja în ediția din 2005 a dicționarului, cu indicația „pop.”, adică popular. Dicționarul (tezaur) al limbii române îl documentează prin exemple din Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș, Sadoveanu și din folclor. Un text folcloric citat în DLR conține versul: „Căci cămașa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”. Un alt fragment atestat menționează: „Până ce deavolii de copii să se mai ghiontească pe sub masă și supaturi, a trecut o mare parte din noapte.”

Originea cuvântului și formarea sa

Lingviștii explică faptul că „supat” provine din construcția „sub pat”, unde „sub” este prepoziție, iar „pat” este substantiv, cele două cuvinte scriindu-se separat. Când „supat” denumește locul, respectiv spațiul dintre pat și dușumea, analiza gramaticală este diferită. Specialiștii arată că acesta nu este singurul cuvânt format prin alipirea unei prepoziții de un substantiv. Din tiparul termenului francez „sous-sol” a rezultat „subsol”, iar pe același model s-au format adverbe precum „acasă”, „aseară”, „degrabă”, „deloc”, „deodată” sau „împrejur”, dar și substantive ca „demâncare”, „deochi”, „fărădelege” și „subsol”. Explicația lingviștilor este că uneori cuvintele stau atât de mult unul lângă altul încât spațiul dintre ele dispare.

Dicționarul inventariază, nu impune

Institutul subliniază că un dicționar nu obligă pe nimeni să înlocuiască expresia „sub pat” cu „supat” și nu inventează cuvinte, ci doar inventariază termenii pe care vorbitorii i-au lăsat în limbă. Referitor la propunerile umoristice apărute pe internet, precum „sumasă”, „suscaun” sau „sufarfurie”, specialiștii apreciază creativitatea, dar precizează că pentru intrarea în dicționar gluma nu este suficientă: este nevoie de uz, răspândire și atestări.