Femeia care ajută extrema dreaptă a Europei să pătrundă în Bruxelles
Marieke Ehlers joacă un rol esențial în cadrul mișcării Patriots for Europe, o organizație cu un impact semnificativ asupra activităților din Parlamentul European. Asumându-și poziția de lider al grupului, Ehlers reușește să transforme o mișcare inițial ostilă la Bruxelles într-o forță capabilă să influențeze în mod direct legislația europeană, într-un moment în care extremismul de dreapta câștigă tot mai mult teren.
Alesă recent ca chief whip pe 3 iunie 2026, Ehlers este reprezentanta Partidului Libertății din Olanda, având misiunea de a coordona acțiunile grupului Patriots în legislativ. Într-un climat politic fragil, marcat de slăbirea diferentierii dintre forțele centrale și cele de extremă dreaptă, Ehlers subliniază că grupul său devine principala opoziție în Parlamentul European, o realitate pe care trebuie să o folosească strategic.
După alegerile din 2024, mișcarea Patriots a urmat o strategie fără precedent, crescând astfel influența acesteia pe scena politică europeană. Această ascensiune a determinat Grupul Partidului Popular European (EPP), ce reprezintă cea mai mare familie politică din Parlament, să-și reformuleze parteneriatele, căutând acum cooperarea cu partidele de dreapta pentru a-și promova obiectivele legislative.
Manfred Weber, liderul EPP, se regăsește în fața unei dileme privitor la colaborarea cu extrema dreaptă, supus presiunilor din partea cancelarului german, Friedrich Merz, care a indicat clar că EPP nu se află în favoarea unei asemenea colaborări, avertizând asupra posibilelor consecințe negative.
Nestrăin de aceste provocări, extremiștii de dreapta, prin intermediul grupului Patriots for Europe, au identificat o oportunitate. Mișcările precum Raliul Național din Franța, PVV-ul lui Wilders din Olanda și Vox din Spania, unite sub același banner, au dezvoltat o strategie de compromis și construcție de coaliții, reușind astfel să transforme câștigurile electorale în influență legislativă concretă.
Ehlers își asumă responsabilitatea de a coordona acest proces, vizând transpunerea grupului dintr-o entitate de protest într-un partener de încredere pentru majoritățile parlamentare. În această capacitate, Patriots au colaborat cu EPP pentru adoptarea unor legi mai stricte în domeniul migrației și pentru dereglementarea aspectelor ecologice, având acum ca obiectiv și reglementarea utilizării autovehiculelor pe combustie internă.
„Există anumite dosare în care vedem oportunitatea de a influența deciziile în direcția dorită. Suntem parcă pragmatiști — un guvern de stânga ar aduce mult mai multe probleme”, afirmă Ehlers. Aceasta strategizează pentru a susține propunerile EPP, demonstrând că pot fi considerați un partener de încredere, fără a cere prea mult în schimb.
După o experiență de șase ani în grupul Identitate și Demnitate, dezvotat acum, Ehlers a fost în prima linie a acestei strategii pragmatice, coordonând negocierile pe teme precum deportările, un subiect cheie care a facilitat colaborarea EPP cu partidele naționaliste și extremiste.
Deși ar fi fost mai simplu pentru Patriots să se împotrivească reglementărilor de returnare a migranților, Ehlers a conștientizat că lipsa cooperării le-ar putea fi extrem de contraproductivă, având în vedere un mediu legislativ potențial ostil generat de o propunere de stânga. Această flexibilitate este neobișnuită pentru un grup format din partide naționaliste cu ideologii variate, unite prin intermediul unui singur scop: repatrierea puterii de la Bruxelles în capitalele naționale.
Referitor la colaborarea cu EPP, Ehlers a subliniat că nu există o alianță formală, dar EPP depinde de voturile Patriots pentru a-și avansa agenda politică. Găsind puncte comune chiar și în discuțiile despre deportări, Ehlers demonstrează cum EPP a adoptat anumite cerințe ale Patriots pentru a asigura sprijinul necesar.
O parte esențială a rolului lui Ehlers constă în evaluarea disponibilității parlamentare pentru susținerea unor texte legislative specifice, aspect vital în construcția coalițiilor. Deși EPP preferă colaborarea cu social-democrații și liberalii, Ehlers insistă că există deschidere către dialog cu toate partidele, având în vedere scopurile legislative comune care pot uni chiar și opoziții tradiționale.
În viziunea lui Ehlers, coalițiile de dreapta ar putea deveni o normă în instituțiile europene, mai ales în urma alegerilor din 2029, un moment în care influența Bruxelles-ului și competențele sale extinse ar putea fi reduse semnificativ.