Sute de procese împotriva medicamentelor GLP-1 invocă un risc rar de pierdere a vederii

Sute de persoane care au utilizat medicamente din clasa agoniștilor receptorilor GLP-1 au intentat procese împotriva producătorilor, susținând că tratamentele ar putea fi asociate cu un risc crescut de neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică (NAION), o afecțiune rară care poate provoca pierderea bruscă a vederii. Reclamanții susțin că medicamente precum Ozempic, Wegovy, Mounjaro și Zepbound ar fi contribuit la apariția acestei afecțiuni. Companiile Novo Nordisk și Eli Lilly au respins acuzațiile.

Ce este NAION și cum se manifestă

NAION apare atunci când alimentarea cu sânge a nervului optic este redusă brusc, ceea ce poate duce la pierderea vederii, de regulă la un singur ochi. Academia Americană de Oftalmologie și Institutul Național pentru Ochi din SUA o descriu drept o cauză importantă a afectării acute a nervului optic la adulții de peste 50 de ani. Afecțiunea se manifestă de obicei prin pierderea bruscă și nedureroasă a vederii la un ochi, dar pot apărea și vedere încețoșată sau diminuată, reducerea câmpului vizual și modificarea percepției culorilor. Simptomele apar frecvent dimineața, după trezire. Pierderea vederii poate fi permanentă, deși unii pacienți pot recupera parțial vederea în timp.

Datele studiilor disponibile

Cercetările publicate până acum au analizat în special semaglutida, substanța activă din Ozempic și Wegovy. Un studiu publicat în JAMA Ophthalmology în 2025, care a analizat datele a aproximativ 37 de milioane de adulți, a identificat un risc modest mai mare de NAION în rândul persoanelor care utilizau semaglutidă, comparativ cu cele care luau medicamente din clasa inhibitorilor SGLT2. Un alt studiu realizat de cercetători de la Harvard Medical School și publicat în 2024 a indicat un risc relativ de aproximativ patru ori mai mare de NAION în cazul pacienților cu diabet de tip 2 cărora li se prescrisese semaglutidă. Cercetătorii au subliniat însă că riscul absolut a rămas foarte scăzut. Ambele cercetări au avut caracter observațional și nu pot demonstra că medicamentele provoacă NAION, autorii precizând că sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica existența și amploarea unei eventuale legături.

Poziția producătorilor și a autorităților de reglementare

Novo Nordisk a calificat procesele drept nefondate și a indicat cercetări finanțate de companie care nu au identificat o creștere a riscului de NAION asociată medicamentelor sale. Eli Lilly a declarat că monitorizează în continuare datele privind siguranța și a susținut că studiile disponibile în prezent nu demonstrează că medicamentele GLP-1 provoacă această afecțiune. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) analizează dovezile privind o posibilă asociere între semaglutidă și NAION, fără să fi concluzionat că medicamentul provoacă această afecțiune. În Europa, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a considerat că există suficiente dovezi privind o posibilă asociere pentru a recomanda includerea NAION drept reacție adversă „foarte rară” în informațiile despre medicamentele pe bază de semaglutidă.

Factori de risc și recomandările medicilor

Printre factorii de risc cunoscuți pentru NAION se numără vârsta, diabetul, hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, apneea obstructivă în somn și fumatul. Medicii atrag atenția că situația este dificil de evaluat deoarece multe persoane care folosesc medicamente GLP-1 au diabet sau obezitate, afecțiuni care pot constitui ele însele factori de risc pentru NAION. Afecțiunea este rară, fiind estimate între două și zece cazuri la 100.000 de persoane anual, în funcție de populația analizată. Oftalmologul Douglas Lazzaro, de la NYU Langone Health, a declarat că pierderea vederii provocată de NAION poate fi severă, iar în prezent nu există un tratament dovedit care să inverseze leziunile nervului optic. Experții recomandă ca persoanele care urmează un tratament cu medicamente GLP-1 să nu întrerupă administrarea fără să discute mai întâi cu medicul, iar beneficiile demonstrate ale acestor tratamente în cazul diabetului și obezității trebuie evaluate individual în raport cu eventualele riscuri.