UN CAMPIONAT MONDIAL PENTRU UN CONTINENT ÎN DESCOMPUNERE

Mexic, Canada și Statele Unite, trei națiuni rivale în multe domenii, și-au exprimat dorința de a colabora pentru a evidenția unitatea continentală prin organizarea Campionatului Mondial de Fotbal din 2026. Totuși, în loc să se realizeze o cooperare armonioasă, agendele diferite ale fiecarei țări transformă acest turneu într-un sistem fragmentat, cu trei competiții paralele, toate încercând să se disocieze de viziunea unității promovate inițial.

Inițial, când oficialii de fotbal din cele trei țări au demarat procesul de candidatură, mesajul lor a fost unul clar: America de Nord trebuie să fie percepută ca o entitate unitară. John Kristick, fost director executiv al Comitetului United Bid pentru 2026, rememorează că succesul candidaturii era strâns legat de această idee de unitate: “Era atât de înrădăcinat în tot ceea ce făceam, încât aceasta era o ofertă colectivă.” Aceasta a fost baza solidă ce susținea întregul demers.

Campionatul a fost acordat Americii de Nord în 2018, marcând o premieră pentru fotbalul masculin, fiind prima dată când trei țări co-găzduiesc un turneu de o asemenea amploare. Acest lucru a fost considerat un succes, iar The Washington Post a denumit evenimentul “Campionatul Mondial NAFTA.” Însă, realitatea politică a evoluat rapid, iar Acordul de Liber Schimb Nord-American a devenit istorie, după ce fostul președinte Donald Trump a decis retragerea din acest pact. În plus, succesorul său, Acordul SUA-Mexic-Canada (USMCA), rămâne incert, amplificând fricțiunile comerciale și politice între cele trei state.

În contextul actual, relația dintre cele trei țări este mai fragilă ca niciodată. Campionatul Mondial din 2026 riscă să devină un mozaic de evenimente separate, fiecare cu reguli de imigrare, măsuri de securitate și strategii de finanțare diferite, reflectând astfel divergențele politice din fiecare națiune. “FIFA este singurul element de coeziune care leagă totul”, a subliniat o sursă implicată în oferta inițială care a preferat anonimatul pentru a discuta despre aceste sensibilități politice.

În ciuda colaborării inițiale, agenda fiecărei țări s-a transformat într-o cursă individuală. Aceasta reprezintă o reflectare a schimbărilor din politica internațională și a dinamicii puterii, unde liderii au fost înlocuiți, iar prioritățile s-au schimbat. Lee Igel, profesor la NYU, afirmă că “între momentul acordării și momentul evenimentului, lumea trece prin transformări semnificative,” subliniind complexitatea procesului organizatoric.

În deschiderea evenimentului din decembrie, Trump a fost văzut alături de președintele mexican Claudia Sheinbaum și premierul canadian Mark Carney, trăgând ceremonial primul glob de loterie. Această imagine simbolică a fost folosită de FIFA pentru a evidenția unitatea liderilor, chiar dacă întâlnirile formale între autoritățile naționale au fost rare. De exemplu, la un summit de securitate din Colorado Springs, directorul echipei de muncă FIFA de la Casa Albă nu a menționat Mexicul sau Canada, semnificând distanța din relațiile trilaterale.

Discrepanțele în ceea ce privește politica de securitate și finanțarea organizării se evidențiază prin modalitățile diferite de abordare. De exemplu, Mexicul a implementat o excepție fiscală pentru a impulsiona investițiile în orașele gazdă, în timp ce guvernul canadian a alocat peste 300 de milioane de dolari pentru suportul costurilor turneului, iar orașele americane se confruntă cu dificultăți în asigurarea resurselor financiare necesare.

În final, campionatul devine strâns legat de figura lui Trump, care își dorește să demonstreze abilitățile sale de gazdă. El a fost mult mai activ în întâlnirile cu liderii FIFA, cum ar fi Gianni Infantino, decât omologii săi din Canada și Mexic, acest fapt sugerând o asimetrie în colaborarea inițial concepută. Totodată, organizarea acestui turneu ar putea să nu mai reflecte unitatea de altădată, promițând o competiție complexă, atât din punct de vedere fotbalistic, cât și politic.