Iohannis elogiază activitatea Curții Constituționale
Președintele Klaus Iohannis a ales să aducă un omagiu suprem Curții Constituționale a României la final de mandat pentru trei dintre judecătorii acesteia. Într-un gest oficial, el a oferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler pentru „competența și profesionalismul” demonstrat de judecătorii Marian Enache, Livia Stanciu și Attila Varga, exact în momentul în care aceștia finalizează cei nouă ani de activitate în fruntea garantului constituționalității.
Un gest festiv? O declarație de dragoste instituțională? În orice caz, potrivit Administrației Prezidențiale, această decorare stă drept simbol de „înalta apreciere pentru garantarea parcursului democratic al statului român”. Ironia rămâne, însă, suspendată în aer, dacă reamintim decizia explozivă a CCR, care în urmă cu doar câteva luni anula alegerile prezidențiale din 2024 din cauza unor neregularități masive – o pată pe obrazul așa-zisului „parcurs democratic”.
Judecătorii și moștenirea mandatului lor controversat
Marian Enache, numit de Senatul României, Livia Stanciu, impusă de însuși Iohannis, și Attila Varga, adus în joc de Camera Deputaților, au intrat în mandatul CCR în 2016. Acum, când timpul lor la Curte se scurge, locul acestora poate fi văzut ca un bastion al deciziilor politizate, cum ar fi anularea alegerilor prezidențiale din 2024, decizie ce a șocat toată țara. Hotărârea a fost justificată printr-o intensă invocare a Art. 142 și Art. 146 din Constituție, dar și prin… surpriză, documente declasificate ale CSAT care arătau un proces electoral infectat pe întreg parcursul său.
Rezultatele? O anxietate profundă în rândul populației și o democrație ce pare să se clatine. Este greu de spus dacă cei trei judecători pleacă provocând vreo alinare sau dacă bilantul lor rămâne unul amar pentru națiune.
Un sfârșit care lasă semne de întrebare
Cum poți glorifica „parcursul democratic” când tocmai instituția responsabilă de garantarea lui decide că regulile jocului au fost ignorate? Decorarea acestor judecători rămâne un gest enigmatic. Să fie acesta un act de recunoaștere sinceră sau doar o formalitate decorativă?
Mandatele lor se încheie, dar întrebările rămân: în ce direcție se îndreaptă România sub umbrela unui garant constituțional care vorbește prea des de „reguli încălcate”? Este aceasta o moștenire demnă de admirație sau, mai degrabă, un eșec îmbrăcat în poleială festivă?