Înalta Curte își prezintă raportul 2024 cu Ilie Bolojan
Înalta Curte de Casație și Justiție sub presiunea unui sistem suprasolicitat
Luni, 24 martie 2025, a fost momentul în care Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și-a prezentat raportul de activitate pentru anul trecut. Sub privirile președintelui interimar, Ilie Bolojan, instituția și-a pus pe tapet rezultatele, eșecurile, dar și planurile pentru viitor. Un act formal? Poate. O oglindă a unui sistem judiciar sufocat? Categoric.
Sigur, 21.995 de cauze în 2023 par o scădere față de anul precedent, dar cifrele maschează o realitate crudă. Vorbim despre instanțe aglomerate, unde cauzele rămân nesoluționate, iar justiția se întâmplă în ritmul unui melc extenuat. Să nu ne păcălim, aproape 7.000 de cauze rămase pe lista de așteptare la sfârșit de an denotă o incompetență cronică și o lipsă de viziune administrativă.
Jurisprudență unitară sau promisiuni prăfuite?
Una dintre prioritățile anunțate pentru 2024 este asigurarea unei „jurisprudențe unitare”. Aici e deja comedia sistemului. Cum să vorbești de jurisprudență unitară când instanțele funcționează ca feude separate, fără coordonare reală, într-un haos administrativ continuu? Este un vis frumos, dar rămâne de văzut cât din aceste declarații grandioase se va materializa.
Promisiunea dezvoltării unui sistem numit pompos „Dosarul Electronic Național” este încă o iluzie digitală vândută publicului pentru a cosmetiza imaginea unui sistem nefuncțional. Auzim de ani de zile despre digitalizare, dar adevărul rămâne unul amar: birocrația hârtiei continuă să îngroape dosarele și să sufoce procesele.
Supraîncărcarea – o scuză perenă
ÎCCJ continuă să dea vina pe supraîncărcare, ca și cum ar fi o problemă apărută peste noapte. Este o situație cronică, perpetuată de administrații ineficiente și de o ignoranță flagrantă față de cauzele reale ale colapsului sistemic. Avem nevoie de responsabili care nu doar diagnostichează problema, ci oferă soluții durabile, nu paleative temporare pentru câștigarea de timp.
Reforma justiției sau o altă cacealma?
Pentru 2024, se flutură din nou steagul reformei. Creșterea capacității administrative a instanțelor e menționată ca prioritate, dar cât din această pledoarie va trece de faza de hârtie? Să ne amintim, vorbim despre un sistem care a transformat întârzierea în standard. Comunicarea publică sporită și transparența nu pot ascunde un adevăr devastator: justiția românească este lentă, ineficientă și mult prea des influențată politic.
ÎCCJ se promovează pe post de unificator al practicii judiciare, dar această imagine de for superior e zguduită de fracturile din interior și de o capacitate limitată de a livra justiția la timp. Tabloul prezentat în acest raport ar trebui să fie mai mult decât o formalitate. Și totuși, rămâne de văzut cât de mult din retorica frumos ambalată va prinde real contur într-un sistem judiciar tot mai șubred.
