Dosarul Colectiv 2, privind asistența medicală pentru victime, retrimis la Parchet.
Tragedia Colectiv: Un dosar care refuză să fie închis
După ani de suferințe, nedreptăți și lupte aparent inutile, Dosarul Colectiv 2 revine pe masa Parchetului General. Înalta Curte de Casație și Justiție a decis cu fermitate să anuleze soluția de clasare adoptată în iunie 2024. Decizia, venită pe 18 martie 2025, demontează simulacrul de justiție și cere reluarea urmăririi penale în acest caz revoltător.
Este mai mult decât un simplu dosar. Este mărturia unui stat lipsit de voință, îngropat în birocrație și lipsă de responsabilitate. La 10 ani de la incendiul din Colectiv, 65 de vieți pierdute și o națiune întreagă traumatizată încă așteaptă răspunsuri. Ce am învățat? Se pare, absolut nimic.
„Avem de toate”: O minciună care a costat vieți
În primele zile după tragedie, fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, declara cu o siguranță revoltătoare că „avem de toate”. În realitate, spitalele românești erau și sunt un abator de speranțe. Lipsa condițiilor adecvate a dus la moartea tragică a 38 de persoane, pe lângă cele 27 de decese din noaptea incendiului. Ultima victimă și-a pierdut viața după luni de luptă, în 2016. Totul din cauza indiferenței criminale a autorităților.
Infecțiile nosocomiale, lipsa echipamentelor pentru tratarea arsurilor grave și refuzul de a transfera rapid pacienții în străinătate sunt doar câteva dintre petele negre din acest coșmar. O dată cu clasarea dosarului inițial, procurorii au declarat că legislația „nu obligă” autoritățile să trimită pacienți arși în străinătate. Ca și cum legea ar trebui să acopere ceea ce ar trebui să fie, înainte de toate, o datorie umanitară.
Contestațiile victimelor: O luptă contra nepăsării sistemice
Petenții din acest dosar – Nicodemus Marvin, Ștefan Mihaela, Cariolan Ștefan, Irina Chelba și Ruxandra Geambașu – reprezintă vocea unei națiuni obosite de ștampila clasării și a nevinovăției instituționale. Plângerile lor au țintit în sus: împotriva fostului ministru al Sănătății Nicolae Bănicioiu și șefului DSU, Raed Arafat, doi dintre cei care ar fi trebuit să aducă lumină în mijlocul disperării.
Șocant este faptul că dosarul a fost clasat inițial sub pretextul că „deficiențele ce țin de sistemul sanitar nu pot atrage răspundere penală”. Este aceasta o scuză validă? Să scapăm de responsabilitate în spatele unui sistem disfuncțional pe care tot noi l-am creat?
O tragedie colectivă – o oglindă a incompetenței
Dincolo de România, lecția Colectiv ar fi trebuit să răsune în întreaga lume. Dar realitatea este la fel de sumbră. Un incendiu izbucnit într-un club din Macedonia de Nord a ucis recent 59 de oameni, rănind alți peste 100. Modul în care aceste tragedii sunt gestionate scoate la iveală aceeași rețetă a corupției și indiferenței sistemice.
Raed Arafat însuși a comparat, fără ezitare, incidentele din România și Macedonia de Nord, subliniind elementele comune: corupția, proasta gestionare și lipsa unei infrastructuri adecvate. Din păcate, lecțiile istoriei și ale tragediilor precedente sunt rareori învățate.
În numele victimelor, împotriva uitării
Ce rămâne, însă, după dosarul Colectiv? O țară încărcată de vinovății difuze, vieți pierdute, familii distruse și un sistem de sănătate care continuă să reacționeze prea lent. Tragedia Colectiv este mai mult decât un incident – este o condamnare la adresa incompetenței, o rană deschisă ce refuză să se închidă.
Reluarea Dosarului Colectiv 2 este un mic pas înainte, dar rămâne întrebarea: Cine va plăti, cu adevărat, pentru aceste crime ale indiferenței?
