ANAF face un control intern după acuzațiile DIICOT.
Inspectori fiscali acuzati de „inchis ochii” la ilegalitati
Numele „Nordis” răsună ca o implozie tăcută a eșecurilor sistemului fiscal din România. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a decis să își spele public rușinea declanșând un control intern. Motivul? Procurorii DIICOT au descoperit că mai mulți inspectori ai Fiscului ar fi ignorat deliberat neregulile flagrante din registrele firmelor Nordis – un grup deja cunoscut pentru suspiciuni de fraudă.
Justificări și gesturi tardive
ANAF susține, printr-un comunicat, că până la momentul actual nu ar fi existat sesizări oficiale referitoare la abaterile profesionale ale inspectorilor vizați. Ce ironie! Cum rămâne cu responsabilitatea instituției de a preveni, nu doar de a reacționa? Mai mult, ANAF aruncă în față un mănunchi jalnic de statistici. Anul trecut, cică ar fi realizat 57 de audiențe publice. Ce relevanță au aceste cifre într-un context în care lipsa de integritate predomină atât de clar?
„Colaborări” și realități paralele
Instituția își asumă un rol „proactiv” în colaborarea cu organele judiciare. Frumos spus, dar atât de straniu când raportul DIICOT demască tot ce aveau nevoie să știe supraveghetorii financiari de la Nordis încă de acum trei ani. Patru inspectori ar putea fi acuzați pentru favorizarea făptașilor, potrivit procurorilor. Vă întrebați cum s-a ajuns aici? „Neștiință”, ignoranța e alegerea preferată în aceste birouri prăfuite.
Pe cine protejează statul?
Surpriza: documentele incriminatoare nu au fost puse la dispoziția ANAF decât recent, conform propriilor declarații. Nu e niciun mister de ce populația își pierde încrederea în aceste entități birocratice care ar trebui să protejeze cetățenii, dar sfârșesc prin a proteja mafioții de la costume. E clar că burlescul din scandalul Nordis nu va fi ultimul caz de acest fel și, cu atitudini pasive precum cele demonstrate, nici nu avem motive să credem altfel.
DIICOT curăță mizeria altora
Fără să existe vreo presiune din partea ANAF, ancheta DIICOT a fost cea care a scos la lumină complicitatea funcționarilor publici cu interesele private. Detaliile dosarului arată cum „mușamalizarea” cu stil a neregulilor s-a transformat în artă printre acești inspectori. Pentru acești servitori ai statului, termenul de „etica muncii” pare doar o poveste spusă uneori la conferințe sterile.
Promisiuni fără fundament?
ANAF promite colaborare „depline” cu autoritățile relevante. Frumos, dar ce valoare are „consultația juridică” publicitară într-o țară în care nimeni nu plătește adecvat pentru neglijenţă sau complicitate? Cazul Nordis nu este doar o înfrângere în fața legii, ci și dezvăluirea unei culturi perpetuate a slăbiciunii și a interesului personal ce sacrifică onoarea instituțională.
