Fermierii olandezi renunță la vaci și cultivă orez pe terenuri mlăștinoase

Într-o țară cu o tradiție de sute de ani în creșterea vacilor, un proiect pilot desfășurat pe terenuri mlăștinoase dintre Amsterdam și Haga testează dacă orezul poate deveni o alternativă agricolă viabilă. Experimentul se întinde pe o suprafață de 0,6 hectare, iar organizatorii speră să obțină aproximativ trei tone de orez cu bob scurt, potrivit pentru prepararea sushi-ului sau a risotto-ului.

Cercetătorii testează aproximativ 30 de soiuri de orez provenite din Rusia, China, Japonia și Uzbekistan, pentru a descoperi care se adaptează cel mai bine condițiilor climatice din Olanda. Un soi originar din nordul Japoniei pare să fie cel mai potrivit până în prezent. Fermierul Sander Roeleveld, care se consideră un pionier al inițiativei, cultivă orez pe un teren umed și explică motivația sa: „Scopul meu este să arăt că pe terenurile umede există și alte posibilități decât iarba”.

Problema solurilor de turbă care se scufundă

Miza experimentului este legată de solurile de turbă, care acoperă aproximativ o zecime din suprafața Olandei. Pentru a fi folosite ca pășuni, aceste terenuri sunt drenate și menținute relativ uscate. Însă atunci când turba se usucă, începe să elibereze dioxid de carbon, iar terenul se tasează și poate coborî cu câțiva centimetri pe an în zonele cele mai afectate. Potrivit Universității Wageningen, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din solurile de turbă reprezintă aproximativ 2-3% din totalul emisiilor Olandei.

Cercetătorii consideră că soluția constă în menținerea terenurilor umede, dar această abordare creează o problemă pentru agricultură: dacă terenul rămâne inundat, fermierii nu mai pot folosi pășunile în același mod. Aici intervine orezul, care, spre deosebire de iarba folosită pentru hrana bovinelor, poate fi cultivat în condiții umede.

Dublu obiectiv: adaptare climatică și reducerea emisiilor

Julian Helfenstein, cercetător la Wageningen University and Research, spune că proiectul încearcă să rezolve simultan două probleme. Pe de o parte, cultivarea orezului ar permite adaptarea agriculturii la un climat mai cald. Pe de altă parte, menținerea apei în sol ar putea limita degradarea turbei și emisiile de dioxid de carbon. Cercetătorii compară deja emisiile de CO2 și metan produse de cultura de orez cu cele rezultate din menținerea pășunilor, iar rezultatele de până acum sunt considerate promițătoare, deși proiectul este încă în faza experimentală.

Provocarea nu este exclusiv olandeză. Solurile de turbă reprezintă o problemă și în alte regiuni din nordul Europei, inclusiv în Germania, Belgia și statele baltice.

Interes pentru un produs local premium

Experimentul a atras atenția restaurantelor locale, iar asociațiile implicate în proiect spun că există interes pentru un orez produs local și comercializat ca produs premium. Primele teste au oferit și o surpriză culinară: persoanele care au gustat orezul cultivat experimental în Olanda spun că acesta este potrivit pentru sushi. Există chiar și ideea ca producția locală să fie folosită în viitor pentru sake.

Dincolo de apariția unui nou produs pe rafturile magazinelor, pentru cercetători întrebarea fundamentală rămâne dacă o cultură care nu a mai fost produsă în mod tradițional în Olanda poate permite agriculturii să se adapteze schimbărilor climatice, protejând în același timp terenurile vulnerabile.