Apelurile inculpaților din dosarul Nordis, judecate azi.
O rețetă clasică de injustiție made in România: Dosarul Nordis
Nu, nu e striptease politic, ci doar o altă zi obișnuită la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Laura Vicol, fost parlamentar PSD, împreună cu soțul său, Vladimir Ciorbă, se joacă de-a contestațiile împotriva măsurii de arest preventiv dictate de Curtea de Apel București. Și nu doar ei – un întreg lot de nouă din cei 11 inculpați din Dosarul Nordis a sărit cu apeluri și plângeri de parcă justiția ar fi o tombolă.
Bineînțeles, DIICOT nu stă degeaba. Procurorii contestă la rândul lor clemența deciziilor instanței care i-au plasat pe șase dintre inculpați în arest la domiciliu sau sub control judiciar. Adică, ce să vezi? Unii dintre infractori dorm liniștiți acasă. Justiția română funcționează așa cum știm cu toții: cu frâna trasă și pedala pe ipocrizie.
Audiții și figuri publice pe holurile instanțelor
Laura Vicol și Vladimir Ciorbă au fost văzuți pășind elegant spre sala de judecată, refuzând să dea declarații. Imaginea asta ar putea părea vag simbolică, dacă n-ar fi reprezentarea perfectă a unui sistem care constant își ferește privirea de adevăr.
Din tabloul grotesc nu lipsesc nici restul celor implicați. Lista include nume sonore precum Gheorghe Emanuel Poștoacă, Nicolae Cristian Poștoacă și Florin Alexandru Poștoacă – toți arestați preventiv. Ceilalți inculpați au fost recompensați cu „vacanțe” la domiciliu sau control judiciar de 60 de zile. Adică, fiți cuminți, dar relaxați-vă!
Grupele selecte ale criminalității organizate
Cum sună acuzațiile? Grav. Constituirea unui grup infracțional organizat, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, evaziune fiscală și multe alte „bijuterii” criminale. Adică un manual complet de corupție românească, în formă continuată. Și totuși, chiar în fața unor acuzații care-ți dau fiori, sistemul nostru își face timp să joace bâza cu măsurile judecătorești.
Între timp, DIICOT a trecut la fapte. 201 imobile confiscate, cinci spații comerciale, 22 de terenuri și 11 autoturisme au fost plasate sub sechestru. Pierderea proprietăților pare să fie singura consecință serioasă într-un caz unde moralitatea însăși pare arestată preventiv.
Justiție sau cortină de fum?
Cum se întâmplă mai mereu în aceste cazuri, evenimentele par mai degrabă un spectacol bine regizat decât un proces de justiție corect. Fluctuațiile dintre arest preventiv, domiciliu confortabil și control judiciar oglindesc perfect lipsa de seriozitate a unui sistem care de fapt le oferă inculpaților un labirint birocratic în care să se piardă procesul.
Dosarul Nordis este mai mult decât un simplu caz de corupție – este o radiografie a unui sistem epuizat de propria-i incorectitudine. Dacă sentințele vor fi sau nu un semnal de schimbare reală, rămâne de văzut. Până atunci, zugrăvim justiția cu un strat gros de poleială, dar fundația continuă să putrezească.
