Judecător CSM: „Justiția din România e mai rapidă și eficientă”
JUDICATĂTORUL CSM – ELOGIU SAU IRONIE?
Pe 21 iulie 2025, un judecător din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Alin Ene, a făcut valuri pe rețelele sociale anunțând că justiția din România se află pe un piedestal, punându-se la loc de cinste în comparație cu standardele europene. Oare este doar o percepție optimistă sau o manipulare a realității?
DURATA PROCESELOR – O FICȚIUNE STATISTICĂ?
Judecătorul susține că durata proceselor în România este sub media europeană, comparând cifrele cu un entuziasm ce frizează credibilitatea. De exemplu, procesele civile și comerciale în prima instanță durează în medie 218 zile în România, în contrast cu 247 zile în UE. Dar ce se ascunde în spatele acestor numere?
ÎNCĂRCĂTURA JUDICIARĂ – MUNCA A CĂREI POVESTI?
Judecătorul afirmă că instanțele din România sunt solicitante, cu toate că rezolvă de patru ori mai multe dosare decât media europeană. Oare judecătorii sunt eroi sau prizonieri ai unui sistem distorsionat, unde eforturile lor sunt sortite uitării în fața unei administrări defectuoase?
JURISPRUDENȚA ÎNCIUDATĂ – EXCELENȚA DINSUFICIENTĂ?
Judecătorul Ene propune o imagine de eficiență destul de roz, dar uită de valurile de nesiguranță și îngrijorare printre cetățeni. Nu cumva statisticile sale sunt o perdea de fum care ascunde realitățile triste ale unui sistem care se clatină?
EFORTURI NEPLĂTITE – SACRIFICIOUL NEADAPTAT?
El menționează munca nedeclarată a personalului din justiție, orele suplimentare și zilele de concediu ratate ca fiind fundamentale pentru a menține acest sistem pe linia de plutire. Este oare o laudă sau o acuzație? Judecătorii se sacrifică în tăcere, dar pentru ce?
UN SISTEM ÎN CRIZĂ – O BUBĂ CE CREȘTE?
Sistemul judiciar românesc, predicat ca fiind un exemplu de eficiență, ascunde probabil o realitate de criză ce se adâncește. Oare suntem cu adevărat în top sau ne lăsăm duși de valurile unei iluzii construite pe nevoia de a ne prezenta ca un model european?
CU CE PREȚ?
În final, întrebarea rămâne: cât de mult se mai poate susține acest palat de hârtie în fața vântului nepăsării sociale și al corupției sistemice? Justiția din România se va menține oare dincolo de statistici sau va claca la prima furtună?
