DIRECTIVA ANTI-CORUPȚIE A UE: UN FRUMOS MIT PE PUNCTUL DE A SE SPULBERA

Scandalurile care zguduie Uniunea Europeană sunt dovada vie a căderii morale. De la Qatargate până la dosarele Uber, totul devine un joc de aparențe și declarații goale. Direcțiile legislative menite să combată corupția sunt, în cel mai bun caz, o iluzie. La miezul acestei crize se află o decizie esențială: adoptarea unor legi care să lovească adevărată a corupției sau perpetuarea acestui sistem viciat, saturat de compromisuri strigătoare la cer.

ITALIA ȘI PLAY-UL EI CONTINUAT

Ce mai poate să spună Italia, acest epicentru al jocurilor de culise legislative? Un stătut care permite elimina abuzul de putere din Codul Penal este de-a dreptul scandalos. Cu o istorie legislativă de aproape un secol aruncată la coșul de gunoi sub pretextul alocării deficitare a resurselor publice, Italia continuă să demonstreze o apetență alarmantă pentru menținerea jocurilor murdare. Credința că „oficialii se tem de procese” devine o perdea de fum, ascunzând clientelismul și nepotismul endemic, care au devenit marca înregistrată a politicii italiene.

UE: NOI MORALE PENTRU ALȚII, DAR NU ȘI PENTRU NOI

Uniunea Europeană, acel model de moralitate globală, pare a fi în continuare incapabilă să își rezolve problemele interne. Ce legitimitate are să acuze țări precum Albania sau Ucraina pentru corupție, când propriile sale legi sînt un labirint de ambiguități? În timp ce statele candidate se luptă împotriva abuzurilor, UE ezită, umple hârtii și redefinește corupția, toate acestea în numele unei „corectitudini politice” care strigă a ipocrizie.

COSTUL CORUPȚIEI: O RĂUCIOS REALITATE

Corupția în UE nu este o chestiune banală. Cu un cost estimat între 120 și 179 de miliarde de euro anual, acest flagel se traduce în lipsa de infrastructură, în serviciile esențiale inexistente și în impozite tot mai mari pentru cetățeni. Pandemia a amplificat aceste abuzuri, rezultatul fiind licitații publice cu un singur ofertant. Totul devine o formalitate, o operațiune cu acte în regulă, iar banii publici sunt furați la vedere.

ALIANȚELE MENITE SĂ SABOTEZE REFORMA

Este o ironie amară că țările care contestă o directivă anti-corupție robustă sunt tocmai acelea care nu doresc un stat de drept solid. Germania, Italia și Ungaria se îmbăiază într-un argument profund corupt, subliniind că sancționarea abuzului de putere va descuraja oficialii să-și îndeplinească atribuțiile. De ce să asigurăm transparența, când ne împiedicăm în propriile noastre neputințe? Spectacolul devine grotesc.

UN MESAJ CLAR: VIITOR INCERT PENTRU CETĂȚENI

Uniunea Europeană se află la o răscruce de drumuri critică. Fie își asumă angajamente serioase împotriva corupției, recâștigându-și credibilitatea, fie va continua această baladă melancolică, sacrificând idealurile la care pretinde că tinde. Lumea întreagă observă; națiunile membre, de asemenea. Este momentul ca UE să ia o poziție clară în fața nedreptății sociale sau totul să rămână o mascaradă bine orchestrată. Răspunsul va veni, dar cu ce consecințe?

Sursa: www.politico.eu/article/eu-anti-corruption-directive-scandals-penalties/

Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/directiva-anti-coruptie-a-ue-sta-pe-un-fir-de-cutit/