Noi reguli ale instanței supreme privind dosarele penale pentru consum la volan. Expert: „Nu este legalizare”
Schimbări majore în urmărirea penală a șoferilor depistați pozitiv la droguri
Decizia recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) schimbă radical abordarea în cazul șoferilor suspectați de conducerea sub influența substanțelor psihoactive. Nu mai este suficientă simpla detectare a acestor substanțe în corpul conducătorilor auto; instanțele trebuie să demonstreze că prezența lor a afectat capacitatea de a conduce. Această hotărâre, care redefinește analiza laturii obiective a infracțiunii, pune în discuție proceduri medico-legale imperative, absentate până acum din procesul juridic standardizat.
Sintagma „sub influența” și dilemele pe care le naște
Legislația penală din România, prin Codul Penal, pedepsește dur conducerea sub influența substanțelor interzise, însă interpretarea ambiguă a sintagmei „sub influența” a generat controverse. Acestea au fost amplificate de deciziile autorităților care, până recent, considerau relevanță orice urmă microscopică de substanță psihoactivă.
Această poziție legislativă a determinat numeroase situații aberante, inclusiv cazuri de șoferi care au fost incriminați din cauza unor reziduuri rămase în corp cu zile sau săptămâni înainte de testare, fără ca acestea să afecteze capacitatea lor de a conduce. Această lipsă de diferențiere între „prezență” și „influență” a stârnit reacții critice atât din partea avocaților, cât și a criminologilor.
Expertul Vlad Zaha: „Nu e o legalizare, e o analiză a realității”
Vlad Zaha, criminolog specializat în politici publice din domeniul drogurilor, explică că această decizie a ÎCCJ corectează o viziune rigidă și nerealistă asupra consumului de substanțe psihoactive. Mai exact, el subliniază că „dacă ai orice fel de reziduu infim de substanță în corp, nu înseamnă automat că ești incapabil să conduci.”
Pe lângă aceasta, Zaha atrage atenția asupra unei probleme sistemice: lipsa unei proceduri unitare și standardizate la nivel național. „Se fac calculații biochimice complicate pentru a stabili dacă momentul consumului a influențat direct capacitățile de șofat. Într-un haos normativ, aceste calcule variază foarte mult de la un laborator la altul,” a mai punctat specialistul.
Ambiguitatea deciziilor și testările eronate
Anumite cazuri recente au scos la iveală injustețea unor acuze aduse șoferilor “sub influența psihoactivelor”. De exemplu, un șofer reținut pentru consum de cocaină avea, de fapt, în organism doar un “metabolit inactiv,” substanță care nu mai avea vreun efect asupra organismului.
Mai rău, unele teste au ieșit fals-pozitive din cauza consumului banal de medicamente precum Paracetamol, generând abuzuri care au pus în dificultate nu doar șoferii, ci și credibilitatea sistemului de justiție penală. În atari condiții, decizia ICCJ vine mai degrabă ca un apel la rațiune decât ca o masură revoluționară.
Începutul unei normalizări judiciare?
Prin decizia sa, ÎCCJ pune bazele unei revizuiri mai corecte a cazurilor ce implică șoferii depistați pozitiv la droguri și deschide discuția pentru introducerea unor standarde clare și unitare. Însă această necesitate de claritate survine într-un context în care legislația rutieră e deja marcată de numeroase inconsecvențe și interpretări eronate.
Deși controversată, hotărârea instanței nu poate fi ignorată. Rămâne de văzut dacă acest pas va duce la o standardizare procedurală capabilă să elimine suspiciunile și nedreptățile din sistemul de justiție rutieră. Pe termen scurt, însă, pare evident că lipsa coerenței legislative e, în continuare, o problemă nerezolvată.
