11 septembrie 2001: Ziua care a schimbat America

Pe 11 septembrie 2001, Statele Unite ale Americii au fost victima celui mai grav atac terorist de la Pearl Harbour din 1941. Patru avioane comerciale au fost deturnate de teroriști și folosite ca arme kamikaze. Două dintre ele au lovit Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, un al treilea a izbit clădirea Pentagonului din Washington DC, iar al patrulea, care se presupune că ar fi vizat sediul Congresului SUA, s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania după ce pasagerii au opus rezistență.

În urma atacurilor, cele două turnuri de 110 etaje au luat foc, civilii de la etajele superioare rămânând blocați înăuntru, iar clădirile s-au prăbușit. Bilanțul tragic a fost de 2.977 de morți: 246 de persoane aflate la bordul avioanelor, 2.606 la Turnurile Gemene și 125 la Pentagon. Atacul a fost revendicat de Al-Qaeda, iar în operațiune au fost implicați 19 teroriști.

Președintele Bush, surprins în timpul unei vizite școlare

În momentul producerii atacurilor, președintele George W. Bush se afla într-o vizită oficială la o școală primară din Florida, un eveniment de rutină pentru promovarea politicilor de educație. Jurnalistul Steve Holland, care îl însoțea pe președinte, își amintește că se afla într-un centru de presă din apropiere, urmărind o transmisiune televizată în direct care arăta fumul ieșind din unul dintre turnuri. Inițial a considerat incidentul un accident, dar apoi a văzut cum un al doilea avion s-a prăbușit.

Camerele de filmat au surprins expresia șocată de pe chipul lui Bush în momentul în care un consilier de la Casa Albă a intrat în clasă și i-a șoptit despre al doilea avion, spunându-i: „America este atacată”. Președintele, aflat la doar opt luni de mandat și netestat până atunci, s-a pomenit cu cea mai mare criză de securitate națională.

Washingtonul, cuprins de panică

Panica a cuprins rapid Washingtonul. Norii de fum de la Pentagon au stârnit temeri legate de bombe plasate în mașini. Casa Albă a fost evacuată, iar Serviciul Secret le-a spus angajatelor să-și scoată pantofii cu toc și să fugă. Spațiul aerian al Statelor Unite a fost închis, iar presa s-a întors cu mașina în Capitală. Chiar și la 14 ore de la tragedie, în clădirea Pentagonului era o gaură uriașă fumegândă.

Bush a fost supus protocolului de securitate și a zburat cu un avion al Forțelor Aeriene ale SUA în Nebraska, unde a ținut, din buncăr, o teleconferință cu specialiști în securitate și cu vicepreședintele Dick Cheney. Ulterior, s-a întors la Washington și s-a adresat națiunii din Biroul Oval: „Imaginile cu avioane care se izbesc de clădiri, cu incendii și cu structuri uriașe care se prăbușesc ne-au umplut de neîncredere, de o tristețe teribilă și de o furie tăcută și neclintită”.

„Vă aud!” – Discursul de la Ground Zero

Trei zile mai târziu, pe 14 septembrie 2001, președintele Bush a rostit un discurs care a rămas în istorie. Turnurile încă ardeau, iar mirosul se simțea de la kilometri distanță. Clădirile din jur slăbiseră din cauza exploziei și existau temeri că s-ar putea prăbuși. Un strat gros de cenușă acoperea străzile, trotuarele și umerii pompierilor epuizați.

Stând pe rămășițele unei mașini de pompieri, însoțit de primarul New Yorkului de la acea vreme, Rudy Giuliani, Bush le-a spus echipajelor de urgență că Statele Unite se aflau acum în război cu militanții islamiști. Prin megafon, a rostit cuvintele care aveau să rămână legendare: „Vă aud! Vă aud! Restul lumii vă aude! Iar cei care au dărâmat aceste clădiri ne vor auzi pe toți în curând!”.

După atacuri: securitate sporită și critici

După discursul de la Ground Zero, George W. Bush și-a petrecut restul mandatului încercând să prevină un alt atac terorist. A primit critici pentru tacticile dure de interogare aplicate unor suspecți militanți islamiști, iar invazia sa din Irak din 2003 a fost considerată de mulți o greșeală costisitoare. Faptul că teroriștii au reușit să deturneze cele patru avioane a scos la iveală vulnerabilități de securitate, iar după tragedie au fost adoptate măsuri de siguranță sporite în aeroporturi și clădiri publice.

Chiar și la un sfert de secol după tragedie, reporterul care a relatat evenimentele de la fața locului încă mai păstrează pantofii plini de funingine de atunci. I-a ținut într-o pungă, pe fundul unui dulap, și recunoaște că nu-i poate arunca.