Conquistadorii fotbalului: De ce Cupa Mondială a Spaniei are un gust imperial
Conceptul de „imperiu pe care soarele nu apune niciodată” este adesea asociat cu Marea Britanie victoriană, care, la începutul secolului XX, controla un vast teritoriu global ce includea Canada, Egiptul, India și Hong Kong. Totuși, această noțiune își are originile în trecut, fiind formulată de diplomat italian Giovanni Battista Guarini în 1585, în legătură cu Imperiul Spaniol, pe care l-a numit regatul în care „chiar și atunci când se întunecă, soarele nu coboară”.
În timpul domniei lui Charles V, Împăratul Sfântului Imperiu Roman, și a urmașilor săi din dinastia Habsburg, influența Spaniei s-a extins pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, având sub stăpânire teritorii ce se întindeau de la Peru până la Filipine. În contextul Cupei Mondiale din 2026, mulți dintre descendenții acestor teritorii au fost martori la meciurile echipei naționale spaniole, care s-a confruntat cu adversari provenind din fostele regiuni imperiale ale Spaniei.
Din cauza configurației aleatorii a grupelor FIFA, această ediție a turneului a oferit echipei La Roja ocazia de a juca împotriva națiunilor care, de-a lungul istoriei, au fost parte din imperiul spaniol, excepțiile notabile fiind Franța și Arabia Saudită.
Debutul Spaniei în Cupa Mondială a avut loc în fața Cap Vertului, un arhipelag african colonizat de portughezi în secolul al XV-lea. După ce Spania a invadat Portugalia în 1580, posesiunile imperiale portugheze au fost, în esență, sub control spaniol până în 1640, când s-a restabilit independența Portugaliei.
În urma unei victorii decisive împotriva Arabiei Saudite, Spania a continuat cu un meci împotriva Uruguayului în Guadalajara, Mexic, o națiune care a fost parte din viceregatele spaniole. Chiar dacă meciul a fost victorioasă, discuțiile au fost îndreptate spre impactul colonial spaniol asupra Mexicului. Președintele mexican Andrés Manuel López Obrador a cerut, în 2019, o rectificare din partea regelui spaniol Felipe VI pentru abuzurile istorice, însă Madridul a refuzat, accentuând tensiunile diplomatice care au persistat și sub actuala conducere a președintelui Claudia Sheinbaum.
În timpul participației sale în turneu, La Roja a învins și Austria, un teritoriu care fusese în mare parte administrat de Spania sub domnia lui Charles V. Mai apoi, echipa s-a confruntat cu Portugalia, națiune cunoscută pentru opoziția sa față de expansiunea imperială a Madridului, amintind astfel de invaziile care au avut loc în timpul istoriei, începând cu 1580.
La sfârșitul turneului, în sferturile de finală, Spania a întâlnit o altă echipă cu rădăcini în epoca de dominație spaniolă: Belgia, cunoscută în trecut ca Olanda Spaniolă. Războiul de Optzeci de Ani a marcat un episod de reproșuri și suferințe apărute din confruntările de acest tip.
Astfel, turneul s-a încheiat cu meciuri pline de intensitate între țări unite de o aceeași istorie complicată, un trecut comun și o pasiune neîntreruptă pentru fotbal, care transcende toate celelalte dispute.